You are here
Păpușa mea Poezii 

Păpușa mea

Am acasă-o păpușică Și e tare frumușică: Este blondă, cu ochi verzi, Mult te bucuri să o vezi! Merg cu ea și la plimbare, Ba o iau și la serbare; Când eu cânt, parcă dansează Și copiii-o desenează. Mi se pare minunat Seara, când m-așez în pat, Să o pun pe perna mea, S-adorm cu păpușa mea. Trimisă de ed. Florența Munteanu, Grădinița nr. 15, Sibiu

Read More
Fetița care nu vrea să crească Draga mea 

Fetița care nu vrea să crească

Într-o bună dimineață, Zice Ana spre bunic: – Nu vreau lapte, nici dulceață, Astăzi nu mănânc nimic!   Alarmat, cuprins de teamă, De refuzul sfidător, Bătrânul, speriat, o cheamă Pe bunica-n ajutor.   Iar bunica, bună, blândă, Ca un fir de romaniță, Cu glas dulce, de izbândă, O alintă pe fetiță:   -Ce-o să fie, ce-o să fie, Dacă nu o să mănânci? Poate fi o tragedie, O să cadă mâța-n brânci!   -Știți voi bine ce se-ntâmplă Dacă mă îndop cu hrană: Eu cresc mare și rămâne Păpușica mea…

Read More
Pinocchio Poezii 

Pinocchio

O poveste am să vă spun, Dar am să vă întreb, acum, Copii, cine nu-i cuminte Şi părinții îşi mai minte?   Se spune că a fost odată O păpuşă minunată, A unui meşter vestit Şi Pinocchio s-a numit.   Tatăl l-a trimis la şcoală, Să nu meargă doar de fală, Dar Pinocchio a tot mințit Şi Zâna l-a pedepsit.   Cu cât el mai mult mințea, Cu atât nasul îi creştea. Nu putea să-l mai ajungă Nici măcar cu mâna-i lungă!   Nu uita, drag copilaş, Că nasul e…

Read More
Pinocchio Poezii 

Pinocchio

O poveste am să vă spun, Dar am să vă întreb, acum: Copii, cine nu-i cuminte Şi părinții îşi mai minte?   Se spune că a fost odată O păpuşă minunată, A unui meşter vestit Şi Pinocchio s-a numit.   Tatăl l-a trimis la şcoală, Să nu meargă doar de fală, Dar Pinocchio a tot mințit Şi Zâna l-a pedepsit.   Cu cât el mai mult mințea, Cu atât nasul îi creştea. Nu putea să-l mai ajungă Nici măcar cu mâna-i lungă!   Nu uita, drag copilaş, Că nasul e…

Read More