În ziua de 21 mai, Biserica Ortodoxă îi sărbătorește pe acești Sfinți Împărați. În ierarhia sfinților, Constantin și mama sa, Elena, sunt socotiți asemenea apostolilor, datorită curățeniei sufletelor lor și faptelor bune pe care le-au făcut.

Se spune că Împăratul Constantin a primit poruncă chiar de la Dumnezeu să zidească o cetate în Bizanț. Această cetate s-a numit Constantinopol, după numele împăratului. Acolo a cinstit numele lui Dumnezeu și chiar a trimis-o pe mama sa, Elena, în căutarea crucii pe care fusese răstignit Iisus Hristos, cu 330 de ani în urmă. Împărăteasa Elena a găsit bucățile din cruce; pe unele le-a așezat la loc de cinste, construind Biserica Sfântului Mormânt (Anastasis), Biserica din Betleem și pe cea din Nazaret, iar pe altele le-a adus la Constantinopol fiului său. Împăratul Constantin s-a săvârșit din viață la 10 ani după moartea mamei sale, Elena, la vârsta de 65 de ani, după 32 de ani de domnie.

Dar să aflăm și una dintre faptele care i-au adus atâta cinstire Împăratului Constantin, legată chiar de momentul în care a fost botezat. Căzuse mare necaz pe capul său: se îmbolnăvise de lepră și tot corpul său era o rană vie. A încercat o mulțime de leacuri în zadar. La un moment dat, niște vraci rău-credincioși i-au spus că nu se va face bine până nu se va scălda într-o baie de sânge de copii sugari. Disperat, Constantin a poruncit să se pregătească acea baie. Doar că, ducându-se la locul cu pricina, a văzut cum mamele plângeau de deznădejde, smulgându-și părul din cap, implorând să li se cruțe pruncii. Atunci, Constantin și-a dat seama de greșeala pe care putea să o facă și de inutilitatea acestui leac, spunând că mai bine moare el decât să ia atâtea vieți nevinovate și să provoace atâta durere, și le-a împărțit mamelor bogății din vistierie, cerându-și iertare de la ele.

Ajuns în camera sa, a adormit. În vis i s-au arătat Sfinții Apostoli Petru și Pavel, trimiși chiar de către Dumnezeu, care văzuse din cer bunătatea lui Constantin. Aceștia i-au spus împăratului care este leacul potrivit: botezul.

Trezit din somn, Constantin a plecat tulburat să îi ceară sfatul episcopului Silvestru, neștiind cine sunt cei doi soli. Episcopul l-a luminat și după aceea l-a îndemnat șapte zile la post, la rugăciune. Ba, mai mult, i-a spus să-i ierte pe toți condamnații din temnițe și să împartă bogățiile cu cei săraci, să închidă capelele în care oamenii se închinau idolilor și să-L preaslăvească pe Dumnezeu Cel unic și milostiv. Apoi, a venit să-l boteze chiar la palatul său. Când împăratul a intrat în vasul de botez, unde episcopul l-a afundat de trei ori în numele Sfintei Treimi (a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh), s-a văzut pe cer o lumină puternică și încăperea s-a umplut de strălucire, semn că vrerea lui Dumnezeu se îndeplinise. Toate rănile au căzut de pe trupul lui Constantin ca niște solzi de pește, lăsându-l curat și sănătos. S-a îmbrăcat în haine albe și, de atunci, I-a proslăvit pe Dumnezeu și pe fiul Său, Iisus Hristos, și a poruncit ca nimeni să nu îi mai necăjească pe creștini.  

Prima a primit taina botezului chiar mama sa, Elena. Apoi a poruncit să se boteze toți cei ce vor să devină creștini. Acest lucru a făcut ca biserica lui Hristos să fie din ce în ce mai mare și mai puternică.

Pentru aceste fapte și pentru multe altele, Constantin și Elena trăiesc de atunci viața veșnică în Împărăția Cerurilor.

Repovestită de Florin Ghiță